Povestea telefonului de contrabanda

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost o poveste atat de rara incat nici macar orbul n-a apucat sa o vada, a fost ceva atat de frumos incat nici eu nu stiu exact ce-a fost. Se spune ca intr-o seara de toamna o domnisoara statea pe afara cu ochii ficsi pe telefon asteptand acel apel sonor. Nimeni nu stia exact cine e la celalalt capal al firului dar ea stia si nu-i pasa de cei care au vazut-o ce-i care au sa o vada , ea doar astepta ca acel apel sa apara. Intre timp in celalat capat de oras un baiat cu ochi de diamand spera. Nu stia ce sa faca, era doar un lucru clar statea cu un amarat de nokia in mana nu cel pe care il vezi la vedete ci mai degraba cel care il gasesti in bazar. In schimb o avea pe ea pe apelare rapida si tot se gandea sa tina apasat indelung acea amarata de tasta sau nu. Era un baiat pe o banca, lumea din jur disparea complect dar lui nu-i pasa. Toate culorile pastelate de toamna apareau si fugeau sub ochii lui , aparea intunericul si soarele in contrast in doar decursul unei secunde. Privind din exterior nici el si nici ea nu pareau normali dar ei nu stiau, lumea nu stia ce s-a intamplat sau ce ar putea sa se intample. O frunza i-a cazut pe nas si si-a amintit atunci in acea fractiune de secunda pana cand frunza acea amarata care nu avea nici o culoare sa atinga pamantul, si-a amintit. In urma cu doua saptamani parea a fi cel mai fericit baiat din lume, el impreuna cu ea prin parc zburdau printre frunze ca doua capre negre libere pe un varf de munte, care zburdau fara teama peste piscuri si care urcau si coboreau dar totodata se opreau, si-a amintit cum se privea in ochi si nu vedeau nimic altceva in afara de iubirea sa si a ei , cum se intelegeau din priviri cum el radea si ea zambea cum ea intindea mana si el o acapara si o strangea puternic la piept , cum ii saruta subtil fruntea incercand sa nu para pervers. Cum in momentul acela in mintea lui nu apareau decat cuvintele “ domane mersi dar daca as lua-o strans si brate si as saruta-o ar fi prea mult? “ dar nu stia ce l-a oprit , ea nici atat, cine stie poate in acel moment ea gandea “ copilul acesta ma dispera abia astept sa-i simt buzele fine “ nu se stie acest lucru se poate spune ca doar se banuia. Totul parea ciudat poate ca asa si era, nu prea e normal ca doi adolescenti sa zborea prin frunzele unui parc din oras dar lor nu le pasa. In timp ce ii ingheta mana subtire pe telefon un porumbel isi lua zborul in fata ei nu apuca bine sa se ridice ca ea isi amintea cum impreuna cu el la un film au mers si din greseala au incurcat filmul si au nimerit un documentar despre pelicani. Dar sau distrat de minune si pe la mijlocul documentarului cand toata sala (ma rog cei 10 oameni din sala) dormeau el a facut acel gest de mult asteptat si des intalnit in filmele americane (s-a prefacut ca casca si si-a pus mana dupa ea atingandu-i sanul drept) ea s-a rusinat putin dar imediat si-a revenit s-a uitat la el el tot rosu , se distingea culoarea in sala acea de cinema de parca rudolf ar fi gresit zborul lui mos craciun si a aterizat fix langa ea. El i-a soptit frumoaso vreau sa fi a mea, ea i-a raspuns tu crezi ca s-ar putea? . Degeaba nu s-a intamplat nimic isi spune ea stand cu telefonul in mana suspinand. El si-a facut curaj si a pus mana pe telefon “sa o sun, sa nu?” nu stia ce sa faca, totul in jurul lui s-a oprit de parca fumase iarba cu obama la o cafea in malibu, desi el nu iesise din tara si singurele contacte care le avea cu Obama erau cele din videoclipurile muzica foarte rare care apareau pe youtube. Dar desi in mintea lui erau diferite ganduri de haz si de necaz corpul i-a luat-o inainte si si apasand acea tasta nenorocita si parca prea uzata de la atatea sms-uri , a vazut dintr-o data apel in curs ... frumoasa mea... s-a panicat sa inchida sau nu.... la celalalt capat al firului ea cu telefonul deja inghetat in mana a raspuns imediat si a spus : “DA?” . Totul parea ciudat secundele contorizate la fix de Orange treceau pe ecran scria 0:24,25,26, si el nu scotea nici un sunet , ea nu a mai putut si a izbucnit “ Vreau sa te vad” , atunci el a tresarit de parca cineva tocmai il conectase la 380 si uitase sa-l deconecteze, oarecum balbait deja de la frig si-a facut curaj si ea raspuns “ Si eu! Unde esti? ” , ea nu stia exact cum sa-i spuna ca astepta acel amarat de telefon de juma de ora in fata scarii si ea raspuns “ Am iesit sa iau o paine pentru maine “ el nesigur pe faptul ca si-a plimbat mintile pe o amarata de banca din celalalt capat de oras ea raspuns tacticos si timid : “Ok.” , ea atunci nu a mai putut si ea spus “ Ne vedem in 10 min la copacul nostru “ El a raspuns promt si ulterior a inchis telefonul zicand “ Bine !” Copacul lor era intr-un parc, acelasi parc in care au zburdat printre frunze , stia exact unde e dar panicat o luase in cealalta directie drumul parea ca nu se mai termina ii era frica ca va intarzia si nu va apuca sa-i spuna , crezand ca nu-l va astepta si va pleca. Ea nelinistita si desi cu capul pe umeri gresise copacul in noapte si incerca din rasputeri sa-l gaseasca... Dupa 20 de minute inca se cautau unul pe celalalt. El “sa o sun sau sa nu, va crede ca sunt tampit nu stiu nici macar unde e copacul” , ea “sa il sun sau sa il sun va crede ca sunt tampita eu aleg locul si nu stiu unde e? “ si atunci in moment ce cautau impreuna un copac si-au amintit brusc in timp ce s-au impiedicat amandoi de aceeasi groapa plina de frunze si au cazut unul peste altul . Ca ei nu aveau un copac, nu stiau care este copacul, ei au impartit doar frunzele lui , iar copacul de fapt era parcul, El palid si inghetat , mai ceva ca inghetata de la magazin , ea calda in interior ca-n exterior era bocna mai ceva ca gheata de la polul sud., se intorc unul spre altul speriat si corpul le-a luat-o inainte ,el s-a aplecat inspre ea si fara nici macar un avertisment a sarutat-o. Ea desi surprinsa i-a intors inapoi sarutul zicand ca nu vrea sa ramana datoare in special nu lui . El fara nici macar sa se gandeasca i-a scapat acele cuvinte pentru care unii se omoara altor oameni nici macar nu le pasa dar pentru el au zburat spontan din corzile lui vocale , ca niste piloti de vanatoare care isi au tinta, direct in urechile ei , si i-a spus : “Te iubesc frumoaso!” ea, a auzit cuvintele care i-au patruns pana in suflet si ia raspuns imediat si eu te iubesc! Timp in care amandoua telefoanele le-au sunat , pentru ca parintii le erau ingrijorati si se gandeau ca ar trebuii sa plece dar n-au resitat tentatie si au plecat, dar impreuna , lasand cate un mesaj pentru fiecare parinte : “Mama, tata va iubesc nu m-am imbatat, nici drogat dar in seara aceasta nu sunt deloc deprimat(a) si va anunt ca desi par putin nesimtit(a) revin maine , in seara aceasta iubesc si nimeni nu-mi va putea sa spuna ca nu e adevarat! Va iubesc si nu va faceti griji” si au plecat impreuna la o veche garsoniera a unui prieten plecat din tara , si au suferit impreuna de frig au stat spate in spate liptiti de zid, au dormit pe jos si sau uitat la desene iar spre dimineata au uitat de probleme. Si-am incalecat pe-o sa si vi-am spus poveste-asa, si n-am incalecat pe nici o capsuna caci nu vi-am spus o mare minciuna, sau cine stie caci in final nu e decat o poveste sau nu , oricum ar fi e ceva atat de rar incat nici eu un biet povestitor hoinar nu stiu exact ce-a fost sau ce va fi, stiu doar ca e o poveste de adormit copii.

Pepsi

Cand ma trezesc dimineata ,
Dupa o seara de abrambureala
Ma gandesc doar ca mi-ar sta bine intr-o cada
Ud, mahmur si cu multe bule-n jur.

Dar nu apuc mereu sa ajung la baie
Nu apuc caci ma impiedic in picioare
Nu apuc sa fac macar un dus
Ma trage inapoi in pat ursuletul meu de plus.

Dar totusi imi este bine
Deoarece am paharul langa mine
Si chiar daca nu reusesc sa ma trezesc
Macar setea reusesc sa mi’o potolesc .

Intalnire

Salut sunt eu ma gandeam cum ar fi daca intr-o seara ne-am intalni
Eu intr-o pereche de blugi cu un tricou amarat si tu doar sa vi
Eu sa comentez non-stop la tot ce se intampla, tu sa taci si sa pari culta
Eu sa fiu un idiot, tampit, tu sa ma indrumi sa ma inveti sa nu fiu grabit.
Dar daca nu va fi sa fie, sa ne intalnim intr-o seara de vara
Nu-i nimic nu ma supar, amintirea-mi ramane si ne vedem oricum in toamna.
Imagineaza-ti doar, frunze argintii, ploi si vant puternic
Eu molesit, racit si zambind fortat, incercand sa nu par chiar atat de tampit.
Tu mereu cuceritoare cu alt tau zambet rupt din reclame
Cu vocea ta tandra si parca scoasa de pe album
Amintindu-mi sa-nchid gura caci salivez ca un nebun.
Eu gura sa mi-o inchid si sa pornesc inspre tine pitit
C-o mana pe cap si alta la spate, sa te surprind dandu-ti in dar o carte.
Tu sa-mi citesti titlu acela fermecator : " Cum sa iubesti un prost fara ajutor"
Eu sa mimez talamb o fata de om destept, spunand : "E mai bine dupa ce-o citesti"
Tu sa-mi dai o palma (in gluma bineinteles), sa ma-mpingi dar in acelasi timp sa zambesti.
Ar fi ce-a mai frumoasa intalnire dintr-o seara
In care ne-am vedea liberi sa spunem tot ce ne doare
in care nu ne va pasa de lume, in care sa bem bere fara spume
O seara in care am fi doar doi iubiti , unul talamb si celalalt uimit.
Unul cu cap si celalalt (cu)minte, unul vorbind si celalalt ascultand fierbinte.
Iar atunci in acel moment de feerie spumanta, vom degusta o cafea incalzita la microunde
Te voi cuprinde de sale si te voi tine de mana ca si cum m-as tine de viata
Si ti-as sopti suav : "Ma vei iubi si la dimineata"

Descriere

Eu sunt, eu e logic pentru mine
Nu ma intereseaza ca-s facut din tarana
Sau ca stramosi mei locuiau in ruine
Eu sunt eu, nu mai mult sau mai putin de o farama
Stiu cine sunt, si stiu ce vreau sa fac
Stiu unde ajung, chiar de sunt rupt de beat
Stiu ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare
Stiu cine sunt, si nu sunt rupt din soare.

Eu, traiesc fara ca cineva sa ma acuze
Eu, iubesc fara ca toamna sa ramana fara frunze
Eu, sunt ceea ce am fost
Eu, raman mereu eu, chiar daca nu-i gasesc un rost.

Dar sunt eu, si doar atat
Stiu ce sunt si stiu unde ma duc
Sunt eu, si nimic mai mult
Doar eu, lumea si intregul pamant.

Martor ocular

S-a terminat , e clar acum
Nu pot privi ca si neptun
Nu pot sa fiu ceea ce-am fost
Nu pot privi, nu are rost.

Dar pot simti, e de ajuns
Sa privesc in nepatruns
Sa stau doar sa meditez
La stele, nori tot ceea ce nu pot sa privesc

Asta e, s-a terminat , de ce sa fiu complexat
De ce sa stau sa-mi plang de mila
De ce sa nu fiu relaxat?
De ce sa plang ca o copila?

Pot simti ceea ce nu pot sa privesc
Pot gandi si sa-mi imaginez
Ceea ce e aici si acum
Ceea ce-a fost, acum cand am ales alt drum.

Barfa

Se spune ca e greu sa fi sigur pe tine
Se spune ca nu poti sa ai tot din aceasta lume
Se spune ca nu poti fi mereu ceea ce vrei
Se spune ca timpul e a celor numiti zei.

Dar se mai spune ca nu e bine
Sa traiesti doar pentru tine
Ca e mai bine sa iubesti
Pe ea, pe el pe cine doresti.

Dar totusi se mai spune ca o sa mori singur pe lume
Ca chiar daca vei hotara sa iubesti
Tot singur vei ajunge sa traiesti.

De ce?

De ce trebuie sa fie totul alb
De ce nu exista ceva care sa-mi fie drag
De ce nu mai pot sa stiu cine sunt
De ce traiesc pe acest pamant.

De ce respir, de ce visez
De ce mereu ma complectez
De ce nu-mi convine cine sunt
De ce stau oare ca o adiere de vant.

De ce exist, de ce vorbesc
De ce vad, de ce zambesc
De ce nu pot fi cine sunt
De ce? Nu vreau sa fiu o adiere de vant!

Dar totul mi se pare fara sens
O fi din cauza ca aleg sa gandesc
O fi din cauza ca nu am ce sa fac
Sau doar din cauza ca sunt sarac.

Nu exista om, care sa zambeasca mereu real
Nu exista forma de viata iesita din tipar
Nu exista nici o vorba ascunsa de tine
Nu exist decat daca ma oglindesc in tine.

Credinta...

Am crezut in tine , credeam ca totul va fi bine
Ca nu exista nici o sansa sa dam gres
Ca am decis bine cand am ales..

Dar spre umila mea suflare
Desi te iubesc enorm de tare
Nu pot sa nu realizez
Cat de mult incep sa gresesc...

In continuare cred in tine
Si ca exista o iubire
Dar daca nu pot s-o realizez
Inseamna ca nu sunt facut sa traiesc

Iti urez un bun ramas in aceasta lume
Sa canti sa dansezi sa te distrezi cu glume
Sa ai tot ceea ce-ti doresti
Azi, maine oricand fara ca sa te blochezi

Iar cat despre umila mea suflare
Ce pot sa spun , nu sunt rupt din soare
Inteleg ca nu a fost sa fie
Si ma rog sa nu raman doar o amintire

Te iubesc dar nu stiu ce sa fac
O fi din cauza ca sunt sarac
O fi din cauza ca sunt nou-venit
Sau poate doar pentru ca-s putin troznit

Nu stiu ce e cu mine acum
Sau ce e cand esti cu mine
Parca lumea se desparte in doua
Una cu si una fara tine

Nu vreau ca sa aleg acum
Nu vreau sa-ti spun ca voi alege alt drum
Vreau doar sa stau sa meditez
Si cu tine in gand sa visez

Imi place ceea ce avem
Si ma bucur ca uneori suntem “pe sistem”
Dar uneori se prabuseste totul
Ca si atunci cand musti tortul...

Te iubesc nu stiu ce sa mai fac...
Tu ma vrei sau nu ma vrei .,... oi fi eu pui de drac?
Si tu un inger pazitor
Dar daca e asa de ce n-ai vrea sa fiu stralucitor

Ma faci sa scot tot ce-i mai frumos si mai urat din mine
Ma faci sa ma simt ca si cel mai norocos baiat din lume
Ma faci sa ma gandesc ca totul va fi bine
Ma faci sa zambesc doar atunci cand esti cu mine.

Te vreau mereu langa mine
Nu stiu daca asta e sau nu bine....
Dar stiu ca asta e tot ce-mi doresc
Sa fiu al tau tu a mea si restul doar sa visez.

Pacat ca nu e totul roz
Ca nu e real ci mai degrava mov...
Caci il iubesti sau nu eu nu mai stiu
Dar el exista si ma mananca de viu.

Inteleg ca nu ti-e usor nici bine
Dar vreau sa stiu ti-e bine langa mine
Daca da te rog sa ma iubesti
Iar daca nu te rog sa ma visezi

Caci daca nu te rog doar un lucru micut
Sa nu uiti ca te iubesc mult
Sa nu uiti de mine ,cine sunt
Sa nu ma uiti ,sa nu fiu doar o vorba in vant!

Iubirea...

Ce e iubirea ,e doar o curva a vietii
E doar cafea amara a diminetii
E ziua de azi fututa de cea de ieri
E blestemul lasat de zei

Nu te mai gandi la ce e sau ce a fost
Nu te mai gandi la mine, am fost doar un prost
Nu te mai astepta la ganduri si atingeri suave
Nu te mai astepta la dorinte slave.

Iubire, ce cuvant hilar
E doar o alta cale de a primi in cap un par
E doar o vorba, o gandire latenta
E doar o criminala atenta.

Dar in final ce e iubirea
O fi fiorul de pe sira spinarii
Cantecul orfeic in lupta cu zeii
Mirosul suav in crapatura diminetii

Nu ! Iubirea nu exista
A fost candva un vis nebun
Un cuvant al unui om batran
O tigara de care s-a ales doar scrum.

Albastru!

De ce totul in jurul meu e albastru?
Doar pentru ca sunt baiat!
De ce ma simt doar un balastru?
De parca as fi in sarcofag!

Nu inteleg de ce totul se intampla!
Nu inteleg mereu cine sunt?
Dar pana la urma si parul se implanta!
Si sunt doar un musafir pe’acest pamant.

De ce totul apare si dispare?
De exista lume care moare de foame?
De ce am fost crescut sa fiu bun?
De ce, de ce, de ce sunt oare nebun?

Dar totul intr-o zi se sfarsheste?
Si totul va disparea atunci!
Dar chiar daca lumea se prabusheste!
Noi vom ramane mereu ca niste prunci!

Dar chiar daca sunt baiat sau chiar o fata!
Chiar daca viata nu e niciodata dreapta!
Chiar daca am fost si voi ramane infidel!
Macar voi fi un pui de semizeu.!

Pentru mine totul e albastru!
Fara ceata sau canute de cafea!
Caci ma simt apasat ca de balastru,
Si nu ma pot misca de langa ea!

03.03.2009

O zi care face cat doua
O zi in care ba e soare ba ploua
O zi in care umbli neincetat
Pentru un interviu la o slujba de neimaginat

O zi frumoasa de primavara spre toamna
O zi in care domnisoara e in vana
O zi in care se poate intampla orice
O zi in care nu pot explica : De ce?

Dar totusi e o zi frumoasa
O zi intru totul plina de viata
O zi cu tine e-un mister
E ca si cum as locuii intr-un castel

Dar in final e doar o zi
O zi in care voi traii
O zi cu tine , fizic si in gand
O zi frumoasa pe acest pamant!

Orbire temporara!

Respir incet, totul in jur s-a oprit
Nu mai simt nimic, nu mai vad nimic
Stau si ascult un sunet, in noapte
Stau sa ascult pasarile in soapte

Acum cand totul in jur e oprit
In melodie nu se mai simte nici un beat
Stau doar si ascult incet, incet
Demersul vietii in universul acesta incomplet

Ascult incet, ascult usor
Nu simt nevoia de-ajutor
Sunt singur si lumea s-a oprit
Asa ca respire incet, caci nu mai vad nimic

Singuratate

Cand stau pe scaun intr-o camera ostila
Nu pot sa nu ma gandesc la lumina
La tot ce e, ce-a fost si ce va fi
La ultima dorinta, de-a trai.

Purced spre ganduri necurate
Spre locuri si timpuri nemarcate
Dar cand defapt incerc sa strig :
Viata-i simpla ! De ce ma complic ?

Gandesc la zilele trecute
Cu toate femeile avute si pierdute
Cand din senin imi amintesc
Ca n-am pe cine sa iubesc.

Nu ma urasc pentru ca sunt asa cum sunt
Realizez ca ma pot bucura de vant
De clipele frumoase si de ploaia de vara
Fara macar ca bucuria sa-mi dispara

Dar totusi, nu locuiesc intr-o vila
Am doar o camera ostila
Nu am iubiri sau vise neimplinite
Am doar clipele si amintirile trecute.

Nu sunt poet!

Nu stiu sa scriu o poezie

Cum nu stiu sa ma exprim

Traiesc in lume de azi pe maine

De parca as fi la regim

Orice sintagma as concepe

Observ ca n-are nici un sens

Si eu ma-ntreb de unde-ncepe

Contexul pare mult prea dens

Macar eu unul recunosc

Ca-n lumea asta mare

Traiesc si eu ca si un prost

Privind mereu in zare

Dar cum acum sunt la regim

Traind de azi pe maine

Nici nu mai stiu cum sa ma exprim

Sau cum sa scriu o poezie.