vineri, 30 octombrie 2009
Povestea telefonului de contrabanda
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost o poveste atat de rara incat nici macar orbul n-a apucat sa o vada, a fost ceva atat de frumos incat nici eu nu stiu exact ce-a fost. Se spune ca intr-o seara de toamna o domnisoara statea pe afara cu ochii ficsi pe telefon asteptand acel apel sonor. Nimeni nu stia exact cine e la celalalt capal al firului dar ea stia si nu-i pasa de cei care au vazut-o ce-i care au sa o vada , ea doar astepta ca acel apel sa apara. Intre timp in celalat capat de oras un baiat cu ochi de diamand spera. Nu stia ce sa faca, era doar un lucru clar statea cu un amarat de nokia in mana nu cel pe care il vezi la vedete ci mai degraba cel care il gasesti in bazar. In schimb o avea pe ea pe apelare rapida si tot se gandea sa tina apasat indelung acea amarata de tasta sau nu. Era un baiat pe o banca, lumea din jur disparea complect dar lui nu-i pasa. Toate culorile pastelate de toamna apareau si fugeau sub ochii lui , aparea intunericul si soarele in contrast in doar decursul unei secunde. Privind din exterior nici el si nici ea nu pareau normali dar ei nu stiau, lumea nu stia ce s-a intamplat sau ce ar putea sa se intample. O frunza i-a cazut pe nas si si-a amintit atunci in acea fractiune de secunda pana cand frunza acea amarata care nu avea nici o culoare sa atinga pamantul, si-a amintit. In urma cu doua saptamani parea a fi cel mai fericit baiat din lume, el impreuna cu ea prin parc zburdau printre frunze ca doua capre negre libere pe un varf de munte, care zburdau fara teama peste piscuri si care urcau si coboreau dar totodata se opreau, si-a amintit cum se privea in ochi si nu vedeau nimic altceva in afara de iubirea sa si a ei , cum se intelegeau din priviri cum el radea si ea zambea cum ea intindea mana si el o acapara si o strangea puternic la piept , cum ii saruta subtil fruntea incercand sa nu para pervers. Cum in momentul acela in mintea lui nu apareau decat cuvintele “ domane mersi dar daca as lua-o strans si brate si as saruta-o ar fi prea mult? “ dar nu stia ce l-a oprit , ea nici atat, cine stie poate in acel moment ea gandea “ copilul acesta ma dispera abia astept sa-i simt buzele fine “ nu se stie acest lucru se poate spune ca doar se banuia. Totul parea ciudat poate ca asa si era, nu prea e normal ca doi adolescenti sa zborea prin frunzele unui parc din oras dar lor nu le pasa. In timp ce ii ingheta mana subtire pe telefon un porumbel isi lua zborul in fata ei nu apuca bine sa se ridice ca ea isi amintea cum impreuna cu el la un film au mers si din greseala au incurcat filmul si au nimerit un documentar despre pelicani. Dar sau distrat de minune si pe la mijlocul documentarului cand toata sala (ma rog cei 10 oameni din sala) dormeau el a facut acel gest de mult asteptat si des intalnit in filmele americane (s-a prefacut ca casca si si-a pus mana dupa ea atingandu-i sanul drept) ea s-a rusinat putin dar imediat si-a revenit s-a uitat la el el tot rosu , se distingea culoarea in sala acea de cinema de parca rudolf ar fi gresit zborul lui mos craciun si a aterizat fix langa ea. El i-a soptit frumoaso vreau sa fi a mea, ea i-a raspuns tu crezi ca s-ar putea? . Degeaba nu s-a intamplat nimic isi spune ea stand cu telefonul in mana suspinand. El si-a facut curaj si a pus mana pe telefon “sa o sun, sa nu?” nu stia ce sa faca, totul in jurul lui s-a oprit de parca fumase iarba cu obama la o cafea in malibu, desi el nu iesise din tara si singurele contacte care le avea cu Obama erau cele din videoclipurile muzica foarte rare care apareau pe youtube. Dar desi in mintea lui erau diferite ganduri de haz si de necaz corpul i-a luat-o inainte si si apasand acea tasta nenorocita si parca prea uzata de la atatea sms-uri , a vazut dintr-o data apel in curs ... frumoasa mea... s-a panicat sa inchida sau nu.... la celalalt capat al firului ea cu telefonul deja inghetat in mana a raspuns imediat si a spus : “DA?” . Totul parea ciudat secundele contorizate la fix de Orange treceau pe ecran scria 0:24,25,26, si el nu scotea nici un sunet , ea nu a mai putut si a izbucnit “ Vreau sa te vad” , atunci el a tresarit de parca cineva tocmai il conectase la 380 si uitase sa-l deconecteze, oarecum balbait deja de la frig si-a facut curaj si ea raspuns “ Si eu! Unde esti? ” , ea nu stia exact cum sa-i spuna ca astepta acel amarat de telefon de juma de ora in fata scarii si ea raspuns “ Am iesit sa iau o paine pentru maine “ el nesigur pe faptul ca si-a plimbat mintile pe o amarata de banca din celalalt capat de oras ea raspuns tacticos si timid : “Ok.” , ea atunci nu a mai putut si ea spus “ Ne vedem in 10 min la copacul nostru “ El a raspuns promt si ulterior a inchis telefonul zicand “ Bine !” Copacul lor era intr-un parc, acelasi parc in care au zburdat printre frunze , stia exact unde e dar panicat o luase in cealalta directie drumul parea ca nu se mai termina ii era frica ca va intarzia si nu va apuca sa-i spuna , crezand ca nu-l va astepta si va pleca. Ea nelinistita si desi cu capul pe umeri gresise copacul in noapte si incerca din rasputeri sa-l gaseasca... Dupa 20 de minute inca se cautau unul pe celalalt. El “sa o sun sau sa nu, va crede ca sunt tampit nu stiu nici macar unde e copacul” , ea “sa il sun sau sa il sun va crede ca sunt tampita eu aleg locul si nu stiu unde e? “ si atunci in moment ce cautau impreuna un copac si-au amintit brusc in timp ce s-au impiedicat amandoi de aceeasi groapa plina de frunze si au cazut unul peste altul . Ca ei nu aveau un copac, nu stiau care este copacul, ei au impartit doar frunzele lui , iar copacul de fapt era parcul, El palid si inghetat , mai ceva ca inghetata de la magazin , ea calda in interior ca-n exterior era bocna mai ceva ca gheata de la polul sud., se intorc unul spre altul speriat si corpul le-a luat-o inainte ,el s-a aplecat inspre ea si fara nici macar un avertisment a sarutat-o. Ea desi surprinsa i-a intors inapoi sarutul zicand ca nu vrea sa ramana datoare in special nu lui . El fara nici macar sa se gandeasca i-a scapat acele cuvinte pentru care unii se omoara altor oameni nici macar nu le pasa dar pentru el au zburat spontan din corzile lui vocale , ca niste piloti de vanatoare care isi au tinta, direct in urechile ei , si i-a spus : “Te iubesc frumoaso!” ea, a auzit cuvintele care i-au patruns pana in suflet si ia raspuns imediat si eu te iubesc! Timp in care amandoua telefoanele le-au sunat , pentru ca parintii le erau ingrijorati si se gandeau ca ar trebuii sa plece dar n-au resitat tentatie si au plecat, dar impreuna , lasand cate un mesaj pentru fiecare parinte : “Mama, tata va iubesc nu m-am imbatat, nici drogat dar in seara aceasta nu sunt deloc deprimat(a) si va anunt ca desi par putin nesimtit(a) revin maine , in seara aceasta iubesc si nimeni nu-mi va putea sa spuna ca nu e adevarat! Va iubesc si nu va faceti griji” si au plecat impreuna la o veche garsoniera a unui prieten plecat din tara , si au suferit impreuna de frig au stat spate in spate liptiti de zid, au dormit pe jos si sau uitat la desene iar spre dimineata au uitat de probleme. Si-am incalecat pe-o sa si vi-am spus poveste-asa, si n-am incalecat pe nici o capsuna caci nu vi-am spus o mare minciuna, sau cine stie caci in final nu e decat o poveste sau nu , oricum ar fi e ceva atat de rar incat nici eu un biet povestitor hoinar nu stiu exact ce-a fost sau ce va fi, stiu doar ca e o poveste de adormit copii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)